Societatea moderna este greu de imaginat fara otel, de aceea calitatea otelului trebuie sa corespunda conform normelor in vigoare. Proprietatile mecanice ale otelului pot fi atent controlate prin selectarea unei compozitii chimice corespunzatoare, prin prelucrare si tratament termic, care duce la microstructura sa finala.

Datorita faptului ca otelul este un produs fabricat, calitatea lui depinde de mai multi factori.

Calitatea otelului depinde de:

• Continut de carbon;

Procentul de carbon din otel decide clasa acestuia. Otelul care are un continut ridicat de carbon este fragil, cu capacitate de sudare si ductilitate scazute. Un procent mai mare de carbon creste duritatea si rezistenta otelului, dar il face predispus la fracturare. De aceea, otelul cu un procent scazut de carbon de 0,10 pana la 0,25% este, prin urmare, preferat pentru constructii sau lucrari structurale.

• Compozitia chimica;

Otelul industrial contine urme de multe alte minerale precum siliciu, sulf, fosfor si mangan. Concentratia acestor materiale influenteaza calitatea otelului prin cresterea duritatii, rezistentei la coroziune, ductilitatii si sudabilitatii. Prezenta acestor materiale are ca rezultat o dimensiune mai mica a granulelor, ceea ce inseamna un otel mai rezistent.

Daca continutul de siliciu este mai mic de 0,20%, acesta nu are un efect apreciabil asupra proprietatilor fizice ale otelului. Continutul de siliciu crescut la aproximativ 0,30 pana la 0,40%, creste considerabil elasticitatea si rezistenta otelului fara o reducere serioasa a ductilitatii sale.

Daca continutul de sulf este intre 0,02 si 0,10%, acesta nu are un efect apreciabil asupra ductilitatii sau rezistentei otelului. In schimb, excesul de sulf scade rezistenta otelului.

Fosforul este unul dintre elementele care produce efecte daunatoare asupra otelului. Este de dorit sa se mentina continutul acestuia sub 0,12%.

• Tratament termic;

Procesul de racire a otelului este un factor important care joaca un rol important in modul in care rezulta produsul final. Diferitele viteze de racire la care otelul este stins, tratamentul termic aplicat, timpii de mentinere si temperaturile afecteaza toate rezistenta si calitatea otelului.

Racirea mai rapida are ca rezultat un otel fragil. In timp ce racirea lenta produce otel care are o rezistenta ridicata si il face mai ductil.