Rezistenta la coroziune a inoxului se bazeaza pe formarea la suprafata a unei pelicule pasive, a carei stabilitate creste cu continutul de crom si poate fi marita in continuare prin aliere cu molibden. Cu cat structura cristalina a otelurilor inoxidabile este mai omogenă, cu atat proprietatile lor vor fi mai favorabile. În realizarea structurii cristaline omogene un rol important revine procedeului de tratament termic aplicat.

In timpul secolului al 19-lea, o serie de oameni de stiinta au descoperit excelenta rezistenta la coroziune a cromului adaugat in otelurile aliate. In primele decenii ale anilor 1900 primele oteuri inoxidabile au fost brevetate si fabricate. Acest moment a marcat inceputul industriei inox-ului. O industrie care, in ultimii 100 de ani, a avut o contributie semnificativa la dezvoltarea societatii in care traim.

Rezistenta la coroziune a inoxului - proprietati

O anumita cantitate de crom (de obicei, un minim de 11 %) adaugata otelului obisnuit ii da un luciu stralucitor si o rezistenta la coroziune. Aceasta proprietate este cea care il diferentiaza de alte forme de otel. Rezistenta la coroziune a aliajelor de fier si crom a fost recunoscut pentru prima data in 1821. De catre metalurgistul francez Pierre Berthier.

Este important de precizat ca otelul inoxidabil este un material solid si nu un strat special aplicat pe otelul obisnuit pentru a-i da proprietatile "inoxidabile". Oteluri conventionale si, intr-adevar, alte metale, sunt de multe ori acoperite sau "placate" cu metale albe, cum ar fi crom, nichel sau zinc. Utilizate pentru a proteja suprafata lor sau pentru a le oferi alte caracteristici de suprafata.  

In timp ce astfel de acoperiri au propriile lor beneficii si sunt inca utilizate pe scara larga. Exista pericolul ca acoperirea sa fi patrunsa sau deteriorata intr-un fel, astfel incat efectul sau protector este subminata.

Obiectele realizate din inox isi pastreaza aspectul indiferent de gradul de uzura. După cateva zeci de ani isi pierde din stralucire. Dar cu o investitie minora isi poate recapata chiar si atunci stralucirea din prima zi.

Fiecare clasa de otel inoxidabil are propriile sale proprietati mecanice si fizice unice. Si va fi, de obicei, produs in conformitate cu o specificatie nationala sau internationala standard.